Marele mister, Noua Bula Financiara

Băncile centrale emit monedă în neștire. QE, LTRO și alte acronime de fapt înseamnă bani mulți aruncați pe piețele financiare. America (FED), Marea Britanie (BOE), Japonia (BOJ) și BCE precum și bănci din țări mai puțin relevante aruncă pe piață bani în cantități impresionante și totuși nu sunt bani. Unde se scurg acești bani?

O scurta explicație

După criza financiară inițială, pentru a se impulsiona economia și reface sistemul financiar, ca și pentru a ajuta băncile să se refacă statele au început să ajute cu bani băncile importante într-o varietate de moduri. Aparent aceste programe au fost finanțate din bugete care ar trebui să provină din taxe și impozite. În realitate statele nu puteau colecta sumele necesare suficient de rapid, și nu aveau sumele necesare la dispoziție. Prin urmare statele s-au creditat, de la bănci, și de pe piețele financiare pentru a susține băncile și piețele financiare. Pare paradoxal, dar de fapt existau suficiente capitaluri pentru a se reface economia doar că acestea erau orientate spre investiții cu risc minim, adică spre bugetele statelor. Prin QE și LTRO, cu dobânda de referință 0 a băncilor centrale, băncile au devenit de fapt canale de transmitere a emisiunii monetare dinspre băncile centrale spre state.

Cine sunt beneficiarii?

E clar că băncile, în special cele mari sunt beneficiarii sistemului. Practic aceste bănci primesc bani cu dobândă 0 de la banca centrală, pe care le plasează în bonduri de stat cu dobândă minimă, finanțând astfel statul. Bondurile se depun la banca centrală care, fie le cumpără (QE) fie le primește ca și garanție pentru credite cu dobândă zero (LTRO) permițând reluarea ciclului. Prin acest sistem băncile încasează practic fără risc și fără efort diferența dintre dobânda plătită de stat (diferită de la un stat la altul) și dobânda băncii centrale (zero).  Deci, beneficiarii sunt în primul rând băncile.

Pe de altă parte grosul banilor se îndreaptă către state. Se ridică întrebarea majoră, cine beneficiază de acești bani? Se pare că asigurările sociale nu participă la acest tort, pentru că cheltuielile sociale sunt în scădere, învățământul nu beneficiază de ele, cercetarea nu beneficiază, și asta pentru că valoarea alocărilor în aceste direcții este în scădere. Statele își reduc aparatele administrative, nu la fel de spectaculos ca noi, dar în mod cert se îngheață salariile, se reduce personalul, se reduc cheltuieli de toate felurile. De ce au nevoie statele de bani, unde se duce deficitul?

O posibilă explicație

Atunci când privim PIB-ul vedem o sumă X. Această sumă reprezintă de fapt valoarea adăugată din economie, și este sursa de taxe și impozite pentru stat. Banii mijlocesc schimburile comerciale care generează PIB-ul. Dacă ciclurile comerciale bani-active-bani realizate sunt foarte rapide este nevoie de o cantitate de bani Y care să faciliteze aceste schimburi. Dacă ciclurile comerciale sunt mai lente, este nevoie de o cantitate Z de bani pentru a se facilita aceste schimburi. Y este mai mic decât Z. Adică, pentru a se obține același PIB cu o viteză de rotație mai mică a capitalurilor este nevoie de mai mult capital. La o viteză mai mică de rotație a capitalurilor statul, pentru a avea la dispoziție fluxurile permanente de capital necesare are nevoie de mai mulți bani.

Ceea ce se întâmplă este destul de simplu.  A scăzut viteza de rotație a capitalurilor, ceea ce a scăzut nivelul colectărilor din PIB, ceea ce a generat nevoia de bani a statelor. Banii statelor sunt pompați în economie, fie prin subvenții sau subsidii (statul efectiv virează bani către companii) fie prin scutirea de impozite (Statul se lipsește de încasările de taxe și impozite, de regulă de la mari companii).

De ce a încetinit viteza de rotație a capitalurilor? Datorită scăderii consumului privat, generat de reducerile de personal de la stat, și de la companii, datorită adoptării de către populație a unor măsuri proprii de austeritate, precum și datorită scăderii puterii de cumpărare a consumatorilor ca urmare a inflației.

Noua Bulă Financiară

În condițiile reducerii consumului și implicit a eficienței investițiilor, în condițiile reducerii valorii adăugate din economie sau chiar și a stagnării acestora este evident că fluxurile viitoare către stat vor fi în scădere. Este evident că rambursarea acestora va fi din ce în ce mai dificilă, ceea ce generează riscul de insolvență a statelor. Noua bulă financiară este evident în domeniul public, și se referă la bondurile (obligațiunile) de stat. Ceea ce am văzut în Grecia este un aperitiv pentru ceea ce se poate întâmpla la scară planetară. Prinse în ciclul fără ieșire austeritate-reducere consum-reducere PIB-refinanțare cu dobândă-austeritate, statele riscă să intre în vrie, într-o spirală descendentă foarte greu de stopat.

Ce este de făcut?

Trebuie fluidizate activitățile comerciale, trebuie crescută viteza de rotație a capitalurilor. Dar unde se blochează capitalurile? E greu de răspuns la scară globală, dar la noi este un pic mai simplu. În România capitalurile sunt blocate în bună parte în insolvențe și în arierate ale statului. Una dintre cele mai importante surse de blocare a capitalurilor o reprezintă fondurile europene, mii de contracte de finanțare semnate, executate de ”beneficiari” și neplătite de stat și de UE.

La nivel micro, la nivelul nostru, trebuie să evităm cu orice preț să ne avântăm în proiecte care implică statul și UE, și dacă ne avântăm, trebuie să ne orientăm spre proiecte extrem de mici, astfel încât capitalurile blocate de ineficiența sistemelor de finanțare să fie minime. Vă recomand cu căldură să nu angajați proiecte care să depășească 10% din capitalul de care dispuneți, reducând astfel expunerea pe stat la minim.

Atenție la creditul comercial, ar fi indicat să acordați credit cât mai mic statului, pentru că evident sunteți ultimii la marea plăcintă a bugetului. Pentru că în ordinea priorităților rambursările către furnizori sunt la urmă după dobânzi și salarii este evident că riscați să rămâneți cu capitalurile blocate.

Atenție la clienții privați, trebuie ajutați să reziste, pentru că fiecare client privat pierdut este extrem de greu de înlocuit. Ar fi indicat să dialogați și să găsiți sisteme care să le permită acestora să se consolideze. Ajutați-va clienții, sunt cel mai important capital al firmelor. Cum? Asta depinde de cât de bine veți reuși să dialogați deschis cu ei.