România 2040

Sunt născut în 1974.

Cum va arăta viața mea în 2040?

Mă trezesc dimineața la ora 6. Device-ul care ma trezește este un implant care îmi injectează hormoni, reduce nivelul de melatonină. În același timp același device îmi injectează medicamentele necesare, în dozele stabilite de o inteligență artificială medicală. Nivelul de serotonină este ajustat pentru a-mi induce un nivel de fericire adecvat activităților din agenda zilei.

Fiecare doză de substanțe utilizată este facturată automat de compania de farmaceutice, fiecare factură este plătită de asistentul meu financiar.

Ca in fiecare dimineață poftesc o cafea și o țigară. Atent la dorința mea asistentul meu financiar mă informează că fiecare țigară și fiecare cafea pe care aș fuma-o mi-ar afecta  valoarea asigurării de sănătate, mi-ar indica valoarea zilnică și o proiecție a costurilor ar fi proiectată 3D în fața ochilor mei. De asemenea, costul și beneficiul poftei mele ar fi indicat cu precizie, precum și data probabilă a falimentului personal.  Alternativa unui pahar cu apă ar fi prezentată și ea precum și beneficiile ei financiare. Dozatorul de apă și alimente își face datoria și îmi furnizează un pahar cu apă și un pachet de nutrienți conform prescripției inteligenței artificiale care îmi monitorizeză dieta. Apa și nutrienții sunt facturați și plătiți.

Mă instalez comod în scaunul multifuncțional și încep să vâslopedalez în timp ce sunt logat la serviciul online. Fiecare minut de activitate cerebrală dedicat muncii este contorizat și decontat. Vâslobicicleta se ajustează automat astfel încât corpul meu să fie în perfectă stare fizică și simultan să rămân cerebral productiv. Dozatorul de substanțe îmi furnizează dozele optime de stimulenți și hormonii necesari pentru a avea o productivitate cerebrală maximă. Asistentul financiar îmi prezintă contorul venitului realizat și targetul zilnic necesar echilibrului financiar.

E interesantă munca în sine. În cele câteva ore de muncă activitatea mea cerebrală este facturată unui număr de companii și instituții care îmi închiriază capacitatea decizională. Firma de work-leasing facturează, încasează și decontează automat milioane de tranzacții. Din păcate rolul meu de decident este pe cale de dispariție. Inteligențele artificiale au evoluat atât de mult încât nevoia de decizii umane a devenit din ce în ce mai puțin căutată pe piață. Mai trebuie să rezist un an, și mă pot pensiona.

Programul de lucru s-a terminat. Mă conectez la fiul meu. El e antrenor de inteligențe artificiale. Conform firmei de consultanță personală jobul lui va mai fi necesar aproximativ zece ani, deoarece inteligențele artificiale încep să antreneze inteligențe artificiale. Îmi dă acces la situația lui financiară. Fiica mea îmi dă și ea acces. Ea a fost medic, o meserie complet depășită de tehnologie acum doi ani.

Analistul financiar îmi prezintă structura portofoliului de investiții și pensii de viață. Mai avem zece ani în care să reușim să devenim capitaliști. După zece ani, munca mea, munca lui și toată munca umană va fi depășită tehnologic. Sper să avem suficiente dividente pentru nepoții mei.

Dacă nu, trebuie să emigrăm în low-tek, în mahalale. Acolo fiecare om este un consumator. Statul asigură un venit minim, din care fiecare consumă ceea ce stabilesc inteligentele artificiale.

 Ma pregătesc de relaxo-somn. Vreau să visez ca sunt la munte și că fac un grătar, fumez o țigară și beau o bere. Din păcate regulamentul anti-fumat a interzis recent visele despre tutun și produse similare, regulamentul anti-obezitate a interzis visele despre bere și regulamentul anti-cancer a interzis prăjelile de orice fel din vise. Îmi cumpăr un vis ieftin despre un fir de iarbă și o broscuță protejată.

Visul este facturat de compania de entertainment și plătit de asistentul financiar. Pare nemulțumit, dragul de el, e îngrijorat că îmi risipesc venitul pe vise. În timp ce dorm e ocupat să-mi plătească impozitele, factura de curent, factura de internet și să se certe cu inteligența artificială medicală apropo de factura de analize spectrale neplanificată. Inteligența artificială a firmei de asigurări îl pune la punct și îl amenință că fără analiza preventivă o să-i crească costul asigurării. Un robot îmi taie unghiile, altul părul. Facturile îl fac pe Financiar să bombăne. Din ce rămâne își reține comisionul.

E dimineață din nou. La ora 6 device-ul care ma trezește este un implant care îmi injectează hormoni, reduce nivelul de melatonină. În același timp același device îmi injectează medicamentele necesare, în dozele stabilite de o inteligență artificială medicală. Nivelul de serotonină este ajustat pentru a-mi induce un nivel de fericire adecvat activităților din agenda zilei.

Fiecare doză de substanțe utilizată este facturată automat de compania de farmaceutice, fiecare factură este plătită de asistentul meu financiar.

Primesc un mesaj prioritar de la firma de work-leasing. Se pare că în China un virus a afectat dozatoarele de farmaceutice. Un miliard de chinezi dorm și nu lucrează. Astăzi o să fie o zi lungă. Dozatorul meu își ajustează automat comportamentul. Pentru a mă face productiv îmi injectează adrenalină și îmi crește doza de zaharuri. Am palpitații. Infarct. Robotul de prim ajutor este activat. Sunt defibrilat, mi se instalează trei stenturi și un stimulator cardiac automat. Asistentul financiar se blochează când vede factura. Targetul zilnic urcă cu 50%. Prognoza de faliment personal impune măsuri drastice. Fără vise, de acum înainte.

BBV 2019