marți, 9 septembrie 2014

"lovitura de stat" din Romania, 2012. O concluzie personala

Unii politicieni si unii emitatori de opinii folosesc termenul de "lovitura de stat" pentru a desemna evenimentele din 2012 (tentativa parlamentului de demitere a presedintelui, din 2012).
Daca este sa ne luam dupa pericolul pentru noi cetatenii de rand, demiterea unui presedinte este foarte putin relevanta, in timp ce anularea votului inseamna ca de fapt s-a pierdut singurul instrument pe care il au cetatenii pentru a isi exprima vointa asupra statului.
Un referendum a validat constitutia, votul fiind semnarea "contractului social" intre stat (definit in constitutie) si cetateni. Adica, statul (toate partile sale) poate ignora vointa exprimata prin vot? Daca da, atunci Constitutia insasi nu mai are valoare, pentru ca "statul de drept" este legitimat prin vot, presedintele este legitimat prin vot, parlamentarii sunt legitimati prin vot, radacina puterii este data de legitimarea prin vot.
Anularea voturilor inseamna de-legitimarea intregului sistem in ansamblul sau, inseamna ca statul nu mai reprezinta cetatenii, ci un grup de indivizi. Ignorarea primului referendum de catre parlament, a adus parlamentul in situatia de a se pune mai presus de votul popular, ignorarea votului celui de al doilea referendum de catre Presedinte si CCR, au aratat ca de fapt separatia puterilor in stat nu a reusit sa apere democratia, si ca toate institutiile statului sunt preluate sub control de un grup de indivizi, care nu se preocupa decat cu rafuielile lor si nu cu binele poporului. Poporul este bun atunci cand le convine, incult, prost, needucat, atunci cand nu le convine.
Nu conteaza nici unul din personajele implicate in intreaga poveste, problema este ca in Romania, au fost ignorate de stat doua referendumuri, deci practic statul a incalcat contractul cu cetatenii. Daca adaugam sistemul prin care se pun candidatii pe buletinele de vot, sistemul de finantare a campaniei electorale, rezulta faptul ca Romania nu mai este un stat democratic, ci un fel de stat oligarhic.
De altfel, UE in sine, nu este altceva, pentru ca la conducerea celor mai puternice institutii sunt oameni care nu au fost niciodata legitimati prin vot de cetatenii UE. Deci Romania, nu face altceva decat sa fie oglinda si reprezentarea unui sistem post-democratic, rezultat prin deturnarea puterii de catre oligarhia birocratica.
Ma uimeste este claritatea cu care a exprimat aceasta evolutie Herbert Franke, in seria Dune, cand a descris exact acest fenomen cu gura Imparatului Zeu.
Puterea se legitimeaza prin... putere. Nu este nimic nou sub soare, si poate fi si foarte bine, cata vreme cel ce are puterea vede mai mult decat interesul personal.
Revenind la subiect, in urma celor intamplate, toti vinovatii o duc bine mersi, si cetatenii si-au pierdut un drept fundamental, dreptul la vot. Exprimarea votului fara consecinte este inutila, nu este cu nimic mai mult un drept decat voturile care se exprimau pe vremea comunistilor.
Nu este cazul sa va ganditi la revolutii, si marsuri si proteste. Un manuitor de putere competent, chiar si un dictator, va intelege intotdeauna valoarea sprijinului populatiei, fara de care puterea nu se poate exercita decat pentru scurt timp, si sfarseste prin a consuma in mod violent personajul in cauza.
In final, ceea ce conteaza este ca puterea sa ajunga la oameni competenti in manuirea ei. Un monarh absolutist, sau un presedinte ales, pot fi la fel  de benefici sau de toxici, in masura in care isi inteleg responsabilitatea fata de propriul popor sau nu. Au fost monarhi in istorie care nu au avut nimic in comun cu democratia, si care au ridicat propria tara, si au fost monarhi care au prabusit imperii, la fel cum unii presedinti au avut un rol fantastic, in timp ce altii au fost genii distructive.

Din alt punct de vedere, aceasta "oligarhie" este mai putin eficienta administrativ, atat in comparatie cu democratia, cat si in comparatie cu dictatura. Fata de democratie este mai putin eficienta pentru ca nu va avea niciodata sprijinul voluntar si benevol al unei largi majoritati a populatiei, si fata de dictatura este mai putin eficienta pentru ca nu va avea niciodata claritatea decizionala si coerenta in politici a unei dictaturi competente. Asa se explica incapacitatea dovedita de statul roman in a asigura progresul economic si bunastarea cetatenilor.
Nu sunt un vizionar, dar pot identifica trei variante de evolutie:
1. Actualele grupuri de putere vor continua sa se lupte pana la anihilarea reciproca. Romania divizata si incoerenta politic va experimenta din plin saracia si probabil se va dezintegra ca stat.
2. Unul dintre grupurile de oligarhi va fi distrus, castigatorii vor instaura o forma sau alta de dictatura.
3. Grupurile de putere vor decide sa dialogheze, pentru a isi limita pierderile, sau ca rezultat al unor presiuni. Se va identifica un personaj capabil sa conduca, si sa linisteasca spiritele, si treptat Romania va reveni la democratie. Pentru a se reface contractul social se va supune referendumului o noua constitutie. Ca o mentiune, in acest context, ar trebui sa se deschida accesul si altor grupuri care exista sau care ar putea sa existe prin eliminarea pragului electoral, si prin votul uninominal in doua tururi de scrutin pentru toti alesii de orice fel. Este evident ca asta nu ar face puterea financiara si influenta acumulata sa dispara, dar formele de manifestare ar fi mult mai subtile si mai putin distructive.
Personal, as prefera a treia varianta.
Ca sa revin si la Herbert Franke, cel care controleaza banii si justitia controleaza de fapt tot. Interesant, dar conducerea BNR, ASF cat si CCR sau CSM sunt oameni care nu ajung niciodata la votul popular, nu e o coincidenta, dar la nivel european, institutiile corespondente sunt la fel de rupte de vointa cetatenilor de rand.

Niciun comentariu: