duminică, 19 mai 2013

Reforma in invatamant din perspectiva ingineriei sociale

E greu sa construiesti ceva, e foarte usor sa distrugi. Revolutiile pun capat unor sisteme, si sunt uneori necesare, dar nu se poate trai in stare de revolutie continua fara ca oamenii sa piarda orice busola si orice simt al valorii. Exista un timp al revolutiei, si exista un timp al constructiei. La noi s-a cam uitat de timpul constructiei. Ceea ce au uitat ministri si rectori si directori si toata pleiada de manageri este ca trebuie sa investeasca in oameni, nu sa emita pretentii si reprosuri pur si simplu fara sa ofere nimic.

23 de ani de reforme si revolutii au distrus substanta interioara si verticalitatea oamenilor din invatamant, le-au distrus busola si compasul etic, moral si volitiv.  Odata cu spulberarea sperantelor generate de aderarea la UE, a disparut si perspectiva unui "mai bine" viitor, si a ramas doar lupta pentru supravietuire cu toate concesiile la etica pe care le implica.

Salariile din invatamant ma fac sa cred ca asistam la un proces de epurare sociala realizat dupa un model evoluat din experimentul lui Lenin din Ucraina din 1921-1922. De altfel, propaganda este foarte asemanatoare ca metoda: discreditarea elitelor (plagiatori, salarii nesimtite, nepotism, etc), asignarea responsabilitatii pentru raul societatii (somajul tinerilor e din vina profesorilor), generalizarea de la individ la clasa sociala a imaginii de venalitate (profesorii sunt de vina, marea majoritate sunt asa-in substrat toti), oprobiu social, eliminare (salarii sub nivelul de subzistenta). Metodele de inginerie sociala comuniste (fundamentate pe teoriile lui Marx si Engels) rafinate si aplicate invers genereaza o societate la fel de defecta si inumana ca cea comunista. A ajuns "politically correct" sa infierezi profesorii, scoala si universitatile, si "politically incorrect" sa le aperi.

Invatamantul romanesc are nevoie de valori, dar are nevoie si mai mare de speranta si de impliniri, macar marunte.