Este aproape o certitudine
amânarea intrării României în spațiul Schengen. Care este de fapt miza acestei
măsuri?
Importanța la nivelul
cetățenilor
Pentru românii de rând acceptarea României în spațiul Schengen înseamnă
că la granița cu Ungaria nu vor mai fi legitimați, la fel și în cazul
zborurilor aeriene pentru destinațiile care pleacă din România spre țările
membre ale acestui spațiu. Din acest punct de vedere toată tevatura legată de
Schengen pare extrem de puțin relevantă. Nu cred că scurta oprire la graniță și
prezentarea actului de identitate este relevantă.
Pentru o parte a românilor, aflați în zonele de graniță, dispariția
vămilor și a locurilor de muncă pe care le aduc este un real pericol. Probabil
locuitorii din Oradea, Oltenița, Călărași și alte localități, în care
lucrătorii vamali sunt un segment bine plătit al populației, vor resimți mai
degrabă pozitiv păstrarea punctelor vamale.
Importanța la nivelul agenților economici
Se poate vorbi de un impact al intrării României în spațiul Schengen în
mod special pentru firmele de transport, care momentan trebuie să calculeze un
timp de așteptare de patru ore la ieșirea din țară și un timp de patru ore la
intrarea în țară pentru tiruri. Cele opt
ore însumate sunt foarte relevante pentru transportul trans-frontalier pe
distanțe scurte, dar devin din ce în ce mai puțin relevante pe măsură ce
distanța crește, deoarece ponderea acestora în durata transportului devine din
ce în ce mai mică. Astfel pentru un transport către Debrețin sau Budapesta,
dus-întors, de la Oradea, cele opt ore de vamă sunt relevante, pentru un
transport de la Constanța la Berlin, sunt mult mai puțin relevante.
Eliminarea punctelor vamale ar reduce probabil costurile
transportatorilor, dar și nevoia de mijloace de transport și probabil cererea
în domeniul transportului. Având în vedere volumul de mijloace de transport
aflate în vămi, acestea cresc implicit necesarul de mijloace de transport și
implicit cererea de servicii de transport. Creșterea fluidității ar permite
utilizarea mai eficientă a mijloacelor existente dar în același timp probabil
ar genera falimentul unor transportatori, sau diminuarea activității lor. În
plus, la timpi de transport mai redus, costul forței de muncă necesare fiind
mai redus, avantajul de piață comparativ al transportatorilor români față de
cei occidentali, generat de diferența de costuri cu forța de muncă ar fi
semnificativ diminuat.
Pentru comercianți, beneficiarii transporturilor, aparent reducerea
costurilor de transport este o veste bună, dar ea va veni cu prețul pierderii
unei părți a consumului global (generată de disponibilizările din serviciile
vamale și din transporturi). Evident va fi afectat negativ venitul
comercianților de combustibili cu valoarea consumului aferent perioadelor de
așteptare la graniță.
Din punct de vedere al exportatorilor, reducerea costurilor le
îmbunătățește sensibil poziția pe piața comună Europeană, din punct de vedere
al importatorilor măsura are ca efect diminuarea costurilor. Pentru
producătorii care se adresează pieței interne, măsura le slăbește poziția în
relația cu importatorii.
Dacă avem în vedere dimensiunea supermarketurilor și a hipermarketurilor
în consumul populației și predilecția
lor pentru produse de import, este extrem de probabil ca diminuarea costurilor
importurilor să spulbere producătorii locali care mai reușeau să se infiltreze
pe rafturile acestora.
Influența politică
Evident, Schengen este o temă puternic politizată. Acest aspect
afectează negativ întregul proces, pentru că din motive politice este ignorată
complet realitatea tehnică, faptul că România îndeplinește criteriile Schengen.
Aici lucrurile sunt extrem de complexe, și extrem de dificil de analizat
datorită numărului de necunoscute ale procesului.
Pentru vestici, Schengen este o pârghie, un zăharel arătat
politicienilor români doritor de succes, și implicit un mijloc de șantaj la
adresa coaliției la guvernare din România. La nivelul politicii lor domestice,
aderarea României la Schengen este prezentată ca un pericol pentru comunitățile
locale, năpădite de străini fioroși doritori să beneficieze de bunăstarea lor.
Argumentul este vandabil unei mulțimi xenofobe și fericite sa atribuie vina
pentru propriile probleme altora, dar complet lipsit de fundament. Emigrația ilegală
nu este realmente influențată în nici un fel de aderarea României la Schengen,
sau neaderarea ei, pentru că aceasta funcționează foarte eficient pe căi bine
știute prin Italia, Spania, Grecia, Franța, Olanda, și toate țările posesoare
de porturi. Legat de acordarea cetățeniei Române unor străini, în mod cert
numărul persoanelor în discuție este penibil comparativ cu numărul persoanelor
care primesc cetățenie în toate țările Europei.
Din punct de vedere al politicienilor români la guvernare, un obiectiv
intangibil nu poate rămâne pe agendă pe termen nedefinit. Nu se poate pentru că
va fi o eternă nereușită, un bagaj negativ care poate fi folosit împotriva lor
de competitori.
Concluzii
Fără un set de criterii clare, fără un set de măsuri punctuale și o
agendă care să fie tangibilă, alergând mereu după combaterea unui potențial
veto de la unul din politicienii din celelalte țări ale UE, este inevitabilă
concluzia că acest punct din procesul de convergență cu UE este pur și simplu o
misiune imposibilă. Sunt prea mulți decidenți, prea multe motive care pot fi
invocate, pur și simplu, ca în cazul oricărei astfel de decizii este imposibil
să fie toți mulțumiți. Este mult mai realist să impunem noi amânarea acestui
proces și să căutăm să căutăm căi de a exploata avantajele acestei situații.
Prezumția de corupție poate fi adresată oricărui politician oricărui
funcționar din oricare țară, nu poate fi invocată ca motiv în cazul de față,
mai ales dacă nu este probată sau nu trebuie probată în instanță. Pe astfel de
prezumții nu se poate construi nimic. Pentru corupție există DNA, OLAF, și o
sumedenie de instituții care trebuie să-și facă treaba, dar ele nu fac parte
din criteriile Schengen.
Dacă există cerințe din partea partenerilor europeni ele trebuie să fie
formulate clar, punctual, și negociate astfel încât să fie respectate aceleași
criterii și unități de măsură pentru toate țările.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu