Anul 2013 începe cu
vești bune. Chiar înainte de sfârșitul de an americanii au reușit să treacă
prin congres reglementări necesare susținerii economiei lor. Poate că sunt
departe de noi, poate că au o economie fundamental deosebită de economia
noastră, dar sunt cea mai mare economie a lumii și un șoc din direcția lor s-ar
propaga către noi ca un tsunami.
Joseph Stiglitz,
laureat al Premiului Nobel pentru economie, fost director al Băncii Mondiale,
arată cu degetul către Europa, în special Grecia și Spania, criticând, ca de
obicei, politicile de austeritate ale Uniunii Europene (http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-13926180-joseph-stiglitz-europa-principalul-risc-pentru-economia-mondiala-2013.htm).
Legat de
comentariile reputatului economist, trebuie spus că nu este deloc singur în
privința criticilor la adresa politicilor de austeritate, poziția lui fiind
comună cu pozițiile multor oficiali ai țărilor europene, a multor economiști,
și, a manifestanților din piețele spaniole și grecești. La nivelul SUA,
austeritatea este privită foarte critic, de altfel deficitul bugetar al SUA
este mult mai mare decât cel al țărilor europene, nu întâmplător, ci
intenționat.
Simplificând foarte
mult ceea ce spun aceste teoriile economice, există două direcții majore de
abordare a crizei, cu susținerea statului sau fără. Deficitul bugetar orientat
spre susținerea economiei se bazează pe ideea că statul se poate credita mai
ieftin decât agenții economici, reușind să asigure o redistribuire orientată
spre creștere economică, fie prin susținerea consumului fie prin susținerea investițiilor.
A doua direcție, care presupune un deficit bugetar minim sau 0, pornește de la
ideea că economia își poate asigura singură resursele necesare creșterii și că
statul trebuie să restrângă intervenția sa în economie pentru a lăsa firmele să
se adapteze singure.
Dincolo de cele
două variante există o a treia, care pare mai apropiată de noi, prin care
statul susține doar companiile apropiate de forțele politice care susțin
guvernul, și restul susțin fie că vor fie că nu întreg efortul de revenire din
criză. Pentru asta există o expresie în limba engleză, ”crony capitalism” sau capitalism
pentru ”prieteni”. Acesta se traduce prin alocarea preferențială a contractelor
cu statul alocarea preferențială a subvențiilor,
subsidiilor și scutirilor de taxe, și
alte astfel de mijloace. Sună cunoscut?
Avem un nou guvern,
și, realist sau nu, sperăm să vedem un capitalism un pic mai obiectiv, o
susținere mai puțin preferențială a economiei. Oricum, rămâne de văzut, pentru
că acest ”capitalism pentru prieteni” are rădăcini adânci, și ”prietenii
prietenilor noștri” sunt foarte bine împământeniți pe la noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu