marți, 5 martie 2013

Căluţul troian, varianta congelată



Un scandal imens, cu o miză simplă: banii. Ce înseamnă toată tevatura pe care o vedem în presa românească şi internaţională legată de carnea de cal?
Este carnea de cal toxică?
Din cele spuse de experţi carnea de cal este perfect comestibilă, evident, dacă bietul animal sacrificat spre hranirea noastră nu avea probleme de sănătate sau dacă nu a fost tratat cu substanţe toxice pentru oameni. De altfel, în presă au apărut chiar şi speculaţii conform căreia carnea de cal poate fi mai sănătoasă decât carnea de vită.
Este carnea de cal ilegală?
În cele mai multe ţări nu este ilegală sacrificarea cailor, procesarea, comercializarea şi vânzarea cărnii de cal, singura obligaţie unanim acceptată este legată de indicarea corectă a tipului de carne şi, în UE, trasabilitatea cărnii comercializate până la producător.
Care este problema cu carnea de cal?
 Problema este înşelăciunea, ceea ce deranjează consumatorii este faptul că se vinde carne de cal cu eticheta de carne de vită. Momentan, carnea de vită este mai scumpă decât cea de porc sau de cal, probabil pentru că este percepută ca fiind mai sănătoasă, prin urmare prin schimbarea etichetei comerciantul câştigă bani în plus. 
Ceea ce pare interesant în toată povestea este că avem o carne perfect comestibilă, de o calitate perfect comparabilă care este din motive subiective mai ieftină decât o alta şi care este tratată ca şi cum ar fi o infestare de proporţii a rezervelor alimentare.  Nu este nici o problemă cu carnea de cal, câtă vreme nu este vândută pe post de carne de vită sau altceva. Nici măcar acuzaţii de evaziune fiscală nu se susţin, pentru că veniturile au fost declarate şi cheltuielile înregistrate corect, de vreme ce s-a putut trasa de la origine la destinaţie întreg parcursul acestei cărni
Care este miza scandalului?
În acest moment comerţul cu alimente se află sub presiune în datorită scăderii consumului pe fondul crizei economice. Pe o piaţă din ce în ce mai dură, competiţia între conglomeratele de afaceri care se ocupă cu umplerea rafturilor din supermarketuri, ca şi între reţelele de supermarketuri este acerbă. În acest război internaţional comercial, armele sunt diverse şi una dintre cele mai eficiente este devoalarea practicillor incorecte ale concurenţei. Carnea de vită românească devine un concurent? Este „infestată” cu carne de cal, concernul X este concurent? Foloseşte carne de cal în loc de carne de vită, care mai şi provine din România, deci este implicit dubioasă. Mesajul este insidios şi repetat mereu pentru a se creea o imagine negativă şi pentru a se justifica vânzarea unei cărni nu mai puţin dubioase, dar mai scumpe şi de o provenienţă mai convenabilă.
Care sunt consecinţele scandalului?
Dacă un concern produce un produs discutabil, acesta nu are naţie, daca o fermă din România are probleme acestea se extind cu etichetă naţională asupra tuturor produselor, pentru a se creea o imagine negativă asupra unei întregi industrii.
Am senzaţia că vesticilor le place să audă poveşti negative despre România, este de bon-ton să fie propagate. Filmele româneşti care critică aspecte dure şi negative ale societăţii noastre sunt îngropate în premii, cele pozitive sau normale sunt ignorate, chiar dacă le-ar produce cineva. Alimentele româneşti sunt privite cu suspiciune, produsele româneşti sunt privite cu suspiciune şi neîncredere.  Toate acestea justifică marginalizarea noastră în Europa, chiar dacă tot ceea ce ni se impută nouă este extrem de prezent în ogrăzile vecinilor.
Ce să facem noi?
În primul rând să cumpărăm mai multe produse româneşti. Muştar, carne, lapte, ouă, smântână, unt, mere, cartofi, toate sunt mai bune decât ceea ce ni se pune în faţă cu etichete colorate la preţuri piperate dar de provenienţă externă. În plus, dacă suntem nemulţumiţi, este mult mai uşor să punem la punct un producător de-al nostru decât un producător multinaţional, pentru că putem duce bătălia pe terenul nostru.
În al doilea rând, să încercăm să ne descurcăm acasă, mai bine decât în străinătate. Aici avem prieteni, rude, amici, şi nimeni nu ne priveşte ca pe nişte cetăţeni de mâna a doua, nişte venetici toleraţi veniţi să fure bogăţia altora.
În al treilea rând, hai să încercăm să ne vedem şi noi un pic mai bine, să folosim oglinzi drepte nu strâmbe sau fumurii când ne auto-analizăm.
Carnea de cal e un episod, dintr-un război lung prin care suntem învăţaţi să ne vedem mai mici, mai slabi, mai ticăloşi decât suntem în realitate de către oameni mici şi slabi şi ticăloşi.  În acest război, încrederea noastră este sub asediu şi bunăstarea pe care am putea să o obţinem şi pe care o merităm, aici, la noi acasă, este în pericol, ameninţată de cai congelaţi pictaţi ca vite.

Niciun comentariu: